Întâlnirea de la Alaska a reprezentat o încercare sinceră a fostului președinte american de a relua discuțiile de pace privind conflictul din Ucraina. Cu toate acestea, poziția Moscovei s-a dovedit a fi una cu pretenții extinse, departe de compromisul necesar.
În contextul acestor evoluții, România trebuie să se concentreze pe patru direcții strategice majore. Prima oglindește creșterea prezenței militare ruse în Marea Neagră și potențialul pericol de monopol al Federației Ruse asupra acestei zone. A doua direcție vizează menținerea prezenței trupelor americane și NATO în regiune, în condițiile în care Moscova dorește reducerea acestora.
O a treia preocupare majoră o constituie riscul ca Republica Moldova să reintre sub influența Kremlinului, devenind o zonă tampon între Rusia și structurile euro-atlantice. În sfârșit, este esențial ca țara noastră să fie implicată activ în procesul de reconstruire a Ucrainei și în proiectele economice regionale, pentru a nu rămâne marginalizată.
Acest summit a subliniat faptul că viitorul întregii regiuni se decide în aceste momente critice. Urmează negocieri esențiale atât cu Statele Unite, cât și în cadrul Uniunii Europene și al NATO. Agenda de politică externă a României devine astfel un factor decisiv pentru direcția pe care o va lua țara noastră în următorii ani.