Etichetele aplicate pe produsele alimentare pot crea confuzie: termeni precum „consumă până la”, „vândut până la”, „cel mai bine consumat înainte de” sau „ambalat la” nu au întotdeauna aceeași semnificație și, de cele mai multe ori, nu marchează o limită clară de pericol. În realitate, majoritatea acestor date se referă la calitatea și prospețimea produsului, nu la momentul în care acesta devine nesigur.
Confuzia generată de aceste etichete are un cost substanțial. Doar în Statele Unite, se estimează că aproximativ trei miliarde de livre de alimente sunt aruncate anual din cauza interpretării greșite a termenelor afișate pe ambalaje.
Sistemul de datare al produselor alimentare a evoluat haotic. Fiecare producător stabilește propriile termene, folosind uneori modele matematice, teste în condiții accelerate sau, pur și simplu, luând ca referință practicile concurenței. Ca urmare, două produse similare pot avea termene de valabilitate total diferite.
Diferențele nu se opresc aici. Reglementările variază semnificativ de la o regiune la alta. De exemplu, în cazul laptelui, unele state impun termene strictă, în timp ce altele nu prevăd niciun fel de obligație de etichetare. Același lucru este valabil și pentru ouă, fructe de mare sau produse vândute direct de la producător.
Mulți consumatori bănuiesc că aceste date sunt doar o tactică de marketing, dar adevărul este mai complex: ele reflectă un sistem neuniform și greu de urmărit. Cu excepția unor categorii sensibile – cum ar fi carnea și peștele crud, lactatele nepasteurizate, alimentele pentru copii mici și preparatele expuse în magazine – majoritatea produselor rămân sigure pentru consum chiar și după data tipărită pe ambalaj.
Ouăle păstrate la frigider, de pildă, pot fi consumate în siguranță timp de trei până la cinci săptămâni, iar produsele congelate își păstrează calitatea și un an de zile. Condimentele, conservele și uleiurile au, de regulă, o durată de viață foarte lungă.
Atenție îndeosebi la carnea proaspătă: data afișată pe etichetă nu oferă garanții absolute, mai ales în condițiile de depozitare de acasă, unde temperatura frigiderului poate să nu fie întotdeauna optimă. Specialiștii recomandă consumarea cărnii de până în una sau două zile de la cumpărare, iar a celei de vită în patru-cinci zile.
În încercarea de a standardiza și clarifica aceste aspecte, unele state, precum California, vor introduce din iulie viitor doar două tipuri de etichete: una pentru calitate („cel mai bine consumat până la”) și alta pentru siguranță („consumă până la”). La nivel național, se discută și despre o reglementare federală unitară.
Până atunci, cel mai util instrument al consumatorului rămâne bunul-simț: cunoașterea propriului frigider, verificarea aspectului și mirosului produselor și evitarea aruncării inutile a alimentelor care sunt, de fapt, încă bune.