Etichetele aplicate pe produsele alimentare pot induce adesea în eroare. Expresiile precum „de consumat până la”, „vândut până la”, „cel mai bine consumat înainte de” sau „ambalat la” nu au întotdeauna același înțeles și, de cele mai multe ori, nu marchează o limită clară după care produsul ar putea deveni periculos. În realitate, aceste date se referă mai degrabă la calitate și prospețime, nu la pericol iminent.
Confuzia generată de aceste marcaje are un cost substanțial. Doar în Statele Unite, se estimează că aproximativ trei miliarde de kilograme de mâncare sunt aruncate anual din cauza interpretării greșite a termenelor afișate pe ambalaje.
Sistemul de datare al produselor alimentare a evoluat haotic. Fiecare producator stabilește propriile termene, folosind uneori modele matematice, teste în condiții accelerate sau, pur și simplu, luând ca referință practicile concurenței. Astfel, două produse similare pot avea termene de valabilitate total diferite. Diferențele sunt accentuate și de variațiile legislative între state. De exemplu, în Montana, laptele trebuie să aibă o dată limită de 12 zile de la pasteurizare, în Pennsylvania se acceptă 17 zile, iar în New York nu există o reglementare obligatorie pentru produsele lactate. Situații asemănătoare se regăsesc și în cazul ouălor, fructelor de mare sau al produselor vândute direct de la producător.
Deși mulți consumatori suspectează că aceste date sunt doar o tactică de marketing, specialiștii explică că ele reflectă un sistem complex și neuniform. Cu excepția unor categorii sensibile – cum ar fi carnea și peștele crude, lactatele nepasteurizate, alimentele pentru copii mici sau mâncarea preparată în magazin – majoritatea produselor rămân comestibile chiar și după data tipărită pe ambalaj. Ouăle păstrate la frigider pot fi consumate în siguranță timp de trei până la cinci săptămâni, produsele lactate deschise rezistă între una și trei săptămâni, iar alimentele congelate își păstrează calitatea și peste un an. Condimentele, conservele și uleiurile au, de regulă, o durată de viață foarte lungă.
O atenție deosebită trebuie acordată produselor perisabile precum carnea. Data afișată pe etichetă nu oferă o garanție absolută, deoarece condițiile de depozitare acasă pot diferi de cele industriale. Frigiderele casnice nu mențin întotdeauna temperatura optimă de sub 4°C. Specialiștii recomandă ca carnea de pui să fie consumată în maxim una sau două zile, iar carnea roșie crudă în patru-cinci zile.
În încercarea de a standardiza și clarifica aceste practici, California va introduce din iulie anului viitor doar două tipuri de etichete: „cel mai bine consumat înainte de” pentru calitate și „de consumat până la” pentru siguranță. La nivel național, se analizează propuneri legislative similare. Până atunci, cel mai sfat util pentru consumatori este să se bazeze pe simțurile lor – să miroasă, să examineze și să tasteze produsele înainte de a le arunca – și să cunoască particularității frigiderului propriu, evitând astfel risipa inutilă de alimente care sunt în continuare sigure.