În jocul de putere dintre China și Statele Unite, Beijingul deține un avantaj substanțial prin controlul asupra producției și procesării pământurilor rare. Aceste materiale, esențiale pentru tehnologie, industria verde și apărare, oferă Chinei o poziție dominantă în orice negociere sau conflict comercial.
China a construit meticulos această poziție privilegiată de-a lungul deceniilor. În prezent, țara extrage între 60% și 70% din pământurile rare la nivel global și deține controlul asupra aproximativ 90% din capacitatea de procesare și rafinare. Această dependență a Occidentului a devenit evidentă în ultima perioadă, atunci când restricțiile de export anunțate de Beijing au afectat producătorii auto europeni și americani, forțând chiar oprirea temporară a unor linii de producție.
Industria militară nu este, de asemenea, imună. Avioanele moderne, precum F-35, depind de minerale rare precum samariul și ytriul, a căror furnizare este controlată în mare măsură de China. De asemenea, tranziția ecologică a Europei, bazată pe tehnologii verzi, ar fi paralizată fără aprovizionarea constantă cu aceste resurse.
Deși există conștientizarea acestui pericol, Occidentul se confruntă cu provocări majore în reducerea dependenței. Uniunea Europeană nu dispune decât de două uzine de procesare a pământurilor rare, iar respectarea standardelor ecologice ridică semnificativ costurile de producție. În Statele Unite, eforturile de a diversifica sursele de aprovizionare sunt încă în stadiu incipient.
Unii experți estimează că ar putea dura până la două decenii pentru a diminua semnificativ dependența de China. Întrebarea care rămâne este dacă Occidentul are suficient timp la dispoziție, într-o perioadă marcată de tensiuni economice și geopolitice crescute.