O generație întreagă de tineri din Italia se confruntă cu un fenomen alarmant de retragere socială, cu cifre care ating peste 200.000 de cazuri. Specialiștii vorbesc despre un sindrom complex, alimentat de presiunile societății contemporane, care îi determină pe adolescenți să se închidă în camerele lor, rupturi de lumea exterioară.
Fenomenul, denumit hikikomori, se manifestă în trei etape distincte. În prima fază, tinerii încep să evite activitățile sociale și prezenta la școală devine din ce în ce mai anevoioasă. A doua etapă este marcată de abandonul școlar, iar cea de-a treia, cea mai gravă, presupune ruperea oricărui contact cu părinții și închiderea completă în spațiul personal.
Psihologii explică că această retragere are la bază o anxietate socială profundă, teama de a fi judecat și presiunea excesivă pentru performanță. Tinerii se simt copleșiți de așteptările din ce în ce mai mari ale societății și de ritmul alert al vieții moderne. Rețelele sociale, deși par o cale de evadare, amplifică adesea sentimentul de insecuritate și comparația cu alții.
Un aspect interesant este că majoritatea celor afectați sunt băieți, iar cazurile cele mai severe apar în medii familiale protejate, unde existența materială este asigurată. Paradoxal, această siguranță economică permite tinerilor să se retragă fără a se confrunta cu problemele imediate ale supraviețuirii.
Rolul familiei este crucial. Părinții din ziua de azi, mai protejtivi și mai implicați în viața copiilor, pot unintenționat să creeze o dependență emoțională care împiedică trecerea normală la vârsta adultă. Tinerii hikikomori rămân blocați într-o adolescență prelungită, incapabili să-și construiască o identitate autonomă.
Școala are, de asemenea, o responsabilitate majoră. Presiunea pentru note, bullying-ul și inflexibilitatea sistemului contribuie la retragerea elevilor vulnerabili. Specialiștii recomandă implementarea unor planuri educaționale personalizate și formarea cadrelor didactice pentru a identifica și interveni timpuit.
Semnalele de avertizare includ retragerea de la activități sociale, evitarea comunicării cu părinții și anxietatea vizibilă în mediul școlar. Este esențial ca părinții și profesorii să nu minimalizeze aceste simptome și să caute ajutor specializat cât mai devreme.
Soluțiile trebuie să vizeze atât sprijinirea tinerilor, cât și conștientizarea familială. Grupurile de sprijin pentru părinți, terapia individuală și abordări educaționale flexibile pot face diferența dintre o izolare permanentă și o reintegrare socială succesivă.
Fenomenul hikikomori reprezintă un semnal de alarmă pentru societatea contemporană, care trebuie să reevalueze modul în care își sprijină tinerii în fața provocărilor din ce în ce mai complexe ale lumii moderne.