Cercetătorii care activează în regiunile polare se confruntă cu un fenomen complex și alarmant: microbii de pe ghețari par să joace un rol dublu, accelerând topirea gheții în unele condiții, dar reducând emisiile de metan în altele. Acest dublu mecanism are implicații majore pentru ecosistemele dependente de gheață și pentru clima globală.
În zone precum Svalbard, unde temperaturile cresc de șapte ori mai repede decât media planetară, ghețarii se transformă rapid. Suprafețele de gheață devin din ce în ce mai întunecate din cauza activității microbilor care produc pigmenți și captează particule. Acest proces, denumit întunecare biologică, reduce capacitatea de reflexie a gheții și grăbește topirea.
Totuși, nu toți microbii amplifică încălzirea. Unele comunități microbie consumă metan, un puternic gaz cu efect de seră, reușind astfel să diminueze o parte din emisiile care altfel s-ar elibera în atmosferă. Acest echilibru subtil între factorii care amplifică și cei care atenuează topirea face ca înțelegerea acestor procese să fie critică.
Ghețarii găzduiesc ecosisteme complexe, adesea comparate cu păduri tropicale în miniatură. Aici trăiesc bacterii, ciuperci, alge, virusuri și animale microscopice, toate adaptate la condiții extreme de viață. Fiecare centimetru cub de zăpadă sau gheață poate conține mii de organisme vii, care la rândul lor influențează starea gheții.
Oamenii de știință avertizează că pierderea acestor ecosisteme unice reprezintă mai mult decât o problemă ecologică. Microbii polari dețin informații genetice valoroase, adaptări la frig și lipsă de nutrienți care ar putea avea aplicații viitoare în medicină, biotehnologie sau agricultură.
Cu fiecare vizită în Arctic, cercetătorii constată schimbări vizibile. Ghețarii se retrag, iar suprafețele de gheață devin tot mai subțiri. Acest declin are efecte în lanț asupra întregii rețele trofice polare, de la microorganisme la pești și mamifere marine.
În contextul schimbărilor climatice accelerate, studiul microbilor polari devine o prioritate științifică. Ei nu sunt doar „impurități” în gheață, ci actorii cheie ai unui sistem complex care răspunde rapid la modificările de mediu.