În Cuba, aproximativ 60.000 de deținuți, inclusiv persoane cu opinii politice disidente, sunt obligați să muncească în condiții extreme, uneori fără plată sau protecție, pentru a produce mărfuri destinate atât pieței interne, cât și exportului. Informațiile provin dintr-un raport recent, care se bazează pe documente oficiale și mărturii ale foștilor prizonieri.
Printre sarcinile atribuite se numără agricultura, construcțiile, colectarea deșeurilor și curățenia în instituții publice. Foști deținuți au descris programe epuizante, hărțuiri și violențe. Unul dintre ei a relatat că deținuții sunt puși să lucreze sub soare, cu acces limitat la apă și alimente, iar cei care refuză sunt izolați sau agresați fizic.
Una dintre activitățile principale este producția de cărbune din lemn de marabu, care a reprezentat al șaselea produs de export al Cubei în anul trecut. Țări precum Spania, Portugalia, Grecia, Italia și Turcia sunt printre destinațiile importante. De asemenea, în închisori se fabrică trabucuri sub controlul statului, iar deținuții primesc plata echivalentul a 6 euro pe lună pentru până la 15 ore de muncă zilnică, în timp ce un angajat civil ar câștiga în medie de 15 ori mai mult.
Uniunea Europeană este una dintre piețele principale pentru aceste produse. Marjele de profit sunt semnificative, iar lanțurile de aprovizionare sunt adesea opace, ceea ce face dificilă identificarea responsabililor. Organizații de apărare a drepturilor omului cer măsuri concrete, inclusiv embargouri țintite și suspendarea acordurilor comerciale cu Cuba până când practicile se schimbă.
În ultima perioadă, Uniunea Europeană a adoptat reglementări care interzic comercializarea produselor realizate prin muncă forțată, însă acestea vor intra în vigoare abia în anii următori. Până atunci, mii de oameni continuă să fie exploatați în tăcere.