Președintele sirian Ahmed al-Sharaa se confruntă cu una dintre cele mai grave crize de la preluarea puterii, în contextul în care tensiunile etnice și religioase amenință unitatea țării. După doar șase luni de la instalarea la Damasc, noul lider vede cum viziunea sa de stat centralizat se lovește de cereri tot mai puternice de autonomie din partea comunităților minoritare.
În ciuda originii sale sunnite, care teoretic i-ar asigura o bază largă de sprijin, Sharaa a eșuat în a câștiga încrederea grupurilor etnice și religioase ne-sunnite. Masacrele împotriva alawiților și druzilor, deși negate oficial de autorități, au adâncit decalajul dintre Damasc și aceste comunități.
Problema fundamentală rămâne divergența dintre modelul de guvernare centralizat promovat de regim și cererile de descentralizare ale minorităților. Recenta conferință din Al-Hasakah, care a reunit reprezentanți ai principalelor grupuri etnice, a propus explicit un model federal pentru Siria – exact ceea ce se teme conducerea actuală.
Pe plan extern, situația nu este mai simplă. Sprijinul Turciei, deși util pe termen scurt, este privit cu scepticism de către kurzi, care văd în Ankara o amenințare directă. Israelul, prin susținerea acordată druzilor, și Statele Unite, prin relațiile cu forțele kurde, completează un tablou geopolitic extrem de complex.
În ciuda eforturilor de a părea conciliant, inclusiv prin anunțarea unor arestări pentru crimele comise, regimul lui Sharaa pare să fi pierdut capitalul de încredere inițial. Minoritățile, traumatizate de violențele recente, preferă să se organizeze autonom decât să se bazeze pe promisiunile de la Damasc.
Viitorul Siriei ca stat unitar pare tot mai incert, iar presiunile interne și externe indică spre o posibilă reorganizare teritorială și administrativă. Deciziile următoarelor luni vor fi cruciale pentru a determina dacă țara va rămâne unită sau va intra într-un proces de fragmentare cu consecințe imprevizibile pentru întreaga regiune.