Președintele sirian Ahmed al-Sharaa se confruntă cu o situație extrem de delicată, deoarece viziunea sa de a unifica țara sub un singur control centralizat este contestată din ce în ce mai mult de diversele comunități etnice și religioase. De la preluarea puterii la sfârșitul anului trecut, noul regim a fost martorul unor acte de violență împotriva alawiților și druzilor, lucru care a adâncit și mai mult diviziunile existente.
În ciuda promisiunilor de reconciliere și integrare, în special în ceea ce privește comunitatea kurdă, încrederea minorităților în guvernarea de la Damasc a fost grav erodată. Evenimentele sângeroase din provinciile cu populație alawită și druză au stârnit temeri legitime printre grupurile care și-au dorit inițial o cooperare cu noul lider.
Recent, o conferință desfășurată în provincia kurdă Al-Hasakah a reunit reprezentanți ai mai multor minorități, cu scopul de a cere o descentralizare a puterii și o autonomie sporită pentru regiuni. Această inițiativă a fost respinsă ferm de ministrul de externe sirian, care a reiterat angajamentul guvernului față de o Sirie unitară.
Pe plan extern, țara se află sub influența unor puteri regionale precum Turcia și Qatar, fiecare având propriile interese strategice și economice. În același timp, Israelul este acuzat că sprijină indirect anumite facțiuni, în special pe cea druză, ceea ce amplifică tensiunile.
În prezent, regimul lui Sharaa pare să fi intrat într-un impas. Pe de o parte, dorința de control total asupra întregii țări; pe de altă parte, realitatea unei societăți profund fragmentate, unde minoritățile cer nu doar protecție, ci și o voce mai puternică în deciziile care le privesc. Viabilitatea pe termen lung a guvernării actuale depinde, în mare măsură, de capacitatea de a recâștiga încrederea acestor comunități și de a găsi un echilibru între centralism și autonomie.