În sud-vestul Birminghamului, aproape fiecare stâlp de iluminat public este împodobit cu un drapel – fie cu crucea Sfântului Gheorghe, fie cu Union Jack. Acest fenomen, care a apărut inițial la Weoley Castle în luna iulie, s-a răspândit rapid și în alte orașe precum Manchester, Newcastle, Norwich sau Worcester.
Totul a început după ce o elevă de 12 ani nu a fost lăsată să poarte o rochie cu modelul steagului britanic la o activitate școlară dedicată diversității culturale. Ca reacție, a luat naștere grupul Weoley Warriors, care și-a propus să „readucă mândria de a fi englez”. Inițiativa a fost susținută financiar prin campanii online, strângând peste 14.000 de lire.
Însă nu toți locuitorii văd acest val de steaguri ca pe un semn de unitate. Unii consideră că simbolurile au fost preluate de grupuri de extremă dreapta, amintind de legăturile dintre astfel de acțiuni și formațiuni controversate.
Specialiști în sociologie explică că proliferarea drapelor reflectă, de fapt, nemulțumiri mai adânci: frustrări economice, teama de scăderea calității vieții și sentimentul că vocea cetățenilor obișnuiți nu mai este auzită. Steagurile devin astfel o formă de protest vizibilă, prin care oamenii își exprimă neliniștile.
Reacțiile rămân însă polarizate. În timp ce unii se simt mândri, alții se declară stânjeniți de prezența masivă a steagurilor, asociind uneori aceste simboluri cu mesaje de intoleranță. Autoritățile locale au fost nevoite să intervină în unele cazuri, iar poliția investighează incidente de vandalism legate de acest subiect.
În contextul actual, steagurile au devenit mai mult decât simple materiale textile – ele reflectă realități sociale complexe și tensiuni identitare care caracterizează societatea britanică contemporană.