Economia europeană a înregistrat o redresare semnificativă în perioada postpandemie, iar un rol esențial în această evoluție a fost jucat de lucrătorii străini. Potrivit unor analize recente, aceștia au contribuit cu aproape jumătate din creșterea locurilor de muncă din ultimii ani, susținând activitatea economică în condițiile unor șocuri externe majore.
Fără aportul forței de muncă migrante, performanța economică a unor state membre ar fi fost substanțial inferioară. De exemplu, în cazul Germaniei, produsul intern brut ar fi fost cu aproximativ 6% mai scăzut, iar Spania și-a consolidat revenirea economică în mare măsură datorită contribuției acestui segment al pieței muncii.
Migrația a compensat scăderile demografice și tendințele de reducere a orelor de lucru, permițând companiilor să-și mențină și să-și extindă producția. Acest fapt a avut un efect calmant asupra presiunilor inflaționiste, deși salariile nu au ținut întotdeauna pasul cu creșterea prețurilor.
În ciuda beneficiilor economice incontestabile, fenomenul migrației rămâne subiect de dezbatere politică. Creșterea numărului de rezidenți străini a generat reacții în unele state membre, unde au fost propuse măsuri restrictive. Aceste presiuni politice ar putea limita viitoarele fluxuri de migrație, afectând potențialul economic al blocului european.
Pe termen lung, capacitatea de adaptare a economiilor europene va depinde și de gestionarea acestor tensiuni, într-un context de îmbătrânire demografică și schimbări în preferințele populației active.